Între noi fie... vorba

Nu cred c-am spus vreodată povestea „Între noi fie vorba”. Ideea nu-mi aparţine. Este un titlu sugerat de Katia Nanu pentru o rubrică a mea, în ziar, care nu s-a materializat vreodată. O rubrică cu şi despre oameni, pe care am scris-o apoi sub o altă formă mai... de poveste.

Ieri am împlinit cinci ani de blog. Pe care nici nu i-aş fi aniversat. Pentru că nu aveam nimic de scris simbolizând un tort. Pentru că poveştile mele s-au împotmolit undeva între furie şi neputinţă. Pentru că n-am mai avut puterea să scriu despre oamenii care au mişcat ceva în sufletul meu. Sau al altora.

Astăzi m-am aşezat pe o bancă, într-o autogară din Bucureşti. La soare. Cu o carte în mână. Un bărbat, aşa-zis între două vârste, s-a apropiat de mine cu un carneţel pe care era notat frumos, cu litere de tipar, un mesaj. Am înţeles din start că omul nu putea să vorbească. Că nici sms-urile nu-i erau prea familiare. Că avea nevoie de ajutorul meu pentru a transmite mesajul. Am vorbit cu o voce feminină, i-am citit cuvânt cu cuvânt, uşor agitată că n-am ştiut să pun virgulele acolo unde lipseau. Era soţia lui. Mi-a mulţumit şi a închis.

După o scurtă absenţă, bărbatul s-a întors cu doi covrigi calzi, în semn de mulţumire. M-a întrebat apoi diverse, repetând de câte trei ori până am învăţat să citesc pe buze. Radia la fiecare răspuns al meu şi emana o sinceră plăcere să poată purta o conversaţie. Mi-a spus că a fost operat de patru ori, la Cluj. Şi mi-a arătat o hârtie pentru nuş’ ce servicii medicale care valorau aproape 1.700 de lei.

Omul ăsta, care avea nişte tuburi din plastic în gât, voia să-şi spună povestea. Nu să fie compătimit. Să mai ştie cineva prin ce trece - oare cât de des!? - pentru nişte „accesorii” pe care le va purta câte zile va mai trăi. La despărţire m-a rugat să-i salvez numărul de telefon şi să îl sun cu prima ocazie când ajung în oraşul lui,  Piatra Neamţ. Şi m-am urcat în maşină fascinată de sinceritatea şi căldura cu care îţi poate vorbi un om. Fie şi fără să pronunţe vreun cuvânt.

Aşa mi-am amintit de unde pornisem... de fapt...