Cinci

luni, 28 iunie 2010
David are medalie de „aur”, nu ştie nici el pentru ce, dar o poartă ţanţoş. Îşi asortează hainele cu papucii şi face pe micul Tarzan cocoţându-se oriunde îi trece prin minte. A primit cadou o undiţă de jucărie, cu magnet, cu care pescuieşte patru peşti magnetizaţi şi ei. Între timp descoperă tainele fizicii… cum că undiţa lui agaţă unele metale, adică monede, furculiţe, oale, până şi… „am pescuit chiuvetaaaa!” Evrika! Iau în considerare ideea că o să-şi înnebunească părinţii dar mă bazez pe faptul că jucăriile se strică repede. „I-a căzut clanţa”, zice şi râd de mor. Ce clanţă!? Aaaa, manivela! O punem la loc. David e isteţ, frumos şi trăsnit. O să-şi scoată din minţi învăţătoarea, presimt. Până atunci… abia are 5 ani şi o groază de jocuri de învăţat. „Să mai vii şi să-mi mai aduci dulciuri!” S-a făcut…

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unii copii au, totusi, ceva special. Avand in vedere ca eu ma feresc de ei ca dracu' de tamaie... ;))
    Pustiul asta pare una din exceptii :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Hm... nu mă pot pronunţa. Având în vedere că sunt un pic subiectivă şi mă cam topesc când vine vorba de el :) Dar te asigur că e un copil cu care te-ai putea înţelege perfect o zi întreagă :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuia să pui şi poza aia cu limba pe-afară, adică pe toate. ;))

    RăspundețiȘtergere